Foto: Părintele Paisie și Părintele Cleopa la sfat în cimitirul mănăstirii
Sursa: “Părintele Cleopa, omul lui Dumnezeu printre oameni”, Editura Mănăstirea Sihăstria
CARE SUNT CAUZELE CANONICE ALE DIVORȚULUI?
“Motivele canonice ale divorţului sunt:
I. a. Adulterul (preacurvia), adică violarea credinței conjugale de către soţ sau soție. Acest motiv de divorț se bazează pe Sfânta Evanghelie, adică pe dreptul divin (Matei 19, 9).
b. Pe lângă adulter, soțul poate să divorţeze când i se pun curse care periclitează viața, îndreptate contra existenței căsătoriei, de către un soţ împotriva celuilalt, cum ar fi refuzul soţului sau soției de a naşte copii. În acest caz partea nevinovată are dreptul să solicite divorţul.
c. Iarăşi, soțul poate divorța când soția se face vinovată de avort intenționat şi prin aceasta împiedică scopul căsătoriei.
d. Când femeia sau bărbatul participă fără voia celuilalt la ospeţe şi petreceri necuviincioase.
e. Pentru soție există motiv de a cere divorţ când bărbatul său o acuză public pe nedrept de adulter, când soţul ei greşeşte în public sau în ascuns, în casă sau în altă parte cu o altă femeie.
II. Al doilea motiv principal de divorț, după adulter, este căderea unui soţ din dreapta credință – apostazie, necredință, sectă etc (I Corinteni 7, 15).
III. Când unul din soţi sau amândoi intră în monahism,,,ca o moarte superioară, față de lumea pusă în slujba păcatului” (Sinodul VI Ecumenic, canonul 12, 48). Însă „,cel ce-şi lasă (prin divorţ neîngăduit, soția sa legitimă şi ia pe alta, trebuie să fie canonisit ca un preacurvar, după porunca Domnului (Matei 19, 9), adică să fie oprit până la 15 ani de la Sfânta Împărtăşanie”, după Sfântul Vasile cel Mare.”
PĂRINTELE CLEOPA ILIE
ÎN CE CONDIȚII BISERICA ORTODOXĂ APROBĂ DIVORȚUL?
“După învăţătura dată nouă de Dumnezeu, căsătoria este indisolubilă, adică una pe toată viața: “Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (Matei 19, 6). Numai moartea desparte în chip firesc pe cei doi soţi.
Totuşi, sunt câteva excepții îngăduite de Biserică, care duc la despărțirea soţilor între ei prin divorţ. Iar divorţul este desfacerea căsătoriei pe care o provoacă soții între ei pentru care Biserica nu le poate da nici o binecuvântare sau hotărâre juridică oficială. De aceea, nici nu se prevede vreo slujbă bisericească de divorț. Adevărata legalitate a nunții constă numai în căsătoria întâia. Desfacerea ei legală o face numai moartea dintre soți, sau pe plan mai înalt, moartea ambilor soți, căci după moarte sunt ca îngerii, necăsătoriți (Matei 22, 30).
,,Cu toate acestea, conducerea bisericească, ținând seama de scopul moral al căsătoriei, încă din vremea Apostolilor, a dat îngăduință văduvei rămasă prin deces de a se recăsători. Deci ca o iconomisire dintre cele două alternative: a văduvei superioare, în deplină stăpânire de sine (Luca 2, 36-37) şi a desfrâului prea păcătos, i s-a indicat calea de mijloc a căsătoriei celei de a doua” (I Corinteni, 7, 8-9; I Timotei 5, 3, 6, 14), cum spune aşa de clar Arhimandritul Nicodim Sachelarie, în lucrarea sa monumentală “Pravila Bisericească”.
PĂRINTELE CLEOPA ILIE
